Alege să nu devii victimă a traficului de fiinţe umane!

Nu te regăsi in procentul victimelor unei agresiuni!

Abuzul fizic!

Abuzul sexual!

Nu deveni o pradă uşoară!

Să nu ajutăm hoţii în meseria lor!

Prudenţa este cea mai bună pază şi nu costă!

Paza bună trece primejdia rea!

Şi tu poţi deveni victima tâlhăriei!

Recomandări pentru circulaţia în condiţii specifice de iarnă.

Să prevenim furturile de bagaje şi portofele!

Sfaturi pentru protecţia turiştilor străini.

"Legea pumnului"

Drogul- un paradis al iluziilor, un flagel cu consecinţe tragice.

Spuneţi nu corupţiei!

Pentru a preveni dispariţia copilaşului tău.

Prevenirea nu are vacanţă!





Încrederea între cetăţean şi poliţistul local

Poliţia locală ca poliţie de proximitate

Obiectivele noastre



 

Necesitatea ordinii ca şi a autorităţii în viaţa publică, nevoia de a respecta valorile sociale importante, viaţa, libertatea, demnitatea, bunurile private sau publice s-a făcut simţită din cele mai vechi timpuri în orice societate. Şi în ţara noastră acest lucru a apărut odată cu naşterea relaţiilor sociale dintre indivizi şi comunităţile umane, relaţii care s-au diversificat şi amplificat, pe măsura evoluţiei societăţii.


              Un vechi dicton latin spune că „ordo est anima rerum” adică „ordinea este sufletul lucrurilor”. Într-adevăr, orice comunitate umană implică în mod necesar o viaţă de relaţii reciproce, de raporturi foarte diversificate. Prin firea sa omul este predispus acţiunii, iar nevoile sale materiale şi spirituale îl pun în situaţia de a acţiona, intrând în relaţii cu semenii săi, ori cu anumite structuri instituţionale din cadrul societăţii.

              Fiecare individ fiind supus acestui imperativ natural este firesc ca acţiunile sale să se încrucişeze, armonizându-se sau ciocnindu-se cu acţiunile altor membrii ai comunităţii sociale în care trăieşte. În acest cadru de raporturi sociale, acţiunile fiecărui individ sunt apreciate şi evaluate de ceilalţi membri ai colectivităţii sociale ca fiind corecte sau incorecte pentru ei sau pentru grupul social, după cum comportarea acestuia se conformează sau vine în contradicţie cu interesele celorlalţi indivizi.

              Acţiunile neconvenabile fiind vătămătoare sau periculoase pentru interesele individuale sau de grup, provoacă, în mod firesc, o reacţie din partea celor nemulţumiţi sau lezaţi în drepturile lor. Această reacţie dacă este exagerată, poate fi considerată la rândul ei neconvenabilă şi va provoca o contrareacţie. În felul acesta fiecare conflict devine o sursă permanentă de nesiguranţă pentru individ sau grupul respectiv în care apare.

              Această stare de lucruri ar duce la situaţia ca relaţiile de convieţuire socială să se deterioreze, să se transforme în dispute nesfârşite, în stări conflictuale. Este o ipoteză teoretică care poate oricând exista. Practic însă, aceleaşi forţe care sădesc în om nevoia de sociabilitate, au rolul de a inspira majorităţii indivizilor şi simţul respectării ordinii, făcându-i să înţeleagă că în interiorul comunităţii sociale în care trăiesc, acţiunile şi interesele lor trebuie să se armonizeze cu cele ale celorlalţi şi cu interesul general.

              Cuvântul „ordine” vine din limba latină, de la „ordo, inis” şi evocă ideea de dispoziţie sau de succesiune regulată cu caracter temporar, logic, moral, estetic iar în asociere cu alte expresii (juridic, public, drept, stat, constituţie etc.) a dobândit o semnificaţie juridică, vorbindu-se despre noţiuni ca: ordinea constituţională, ordine de drept, ordine publică etc.

              În limba franceză din ordine se înţelege în primul rând ideea de organizare (exp. ordinea alfabetică, ordinea cronologică, ordinea de zi etc.). Categoria socială de ordine se compune din:

            • ordinea socială, ordinea de drept şi ordinea publică.

              Ordinea socială, presupune o stare de fapt a funcţionării societăţii în ansamblu şi în subsistemele sale, în funcţie de normele sociale existente, în acea societate, iar asigurarea ei nu trebuie apreciată prin raportare la gradul de concordanţă a respectivei stări de normalitate existentă.

              Convieţuirea oamenilor în societate nu este posibilă fără o anumită ordine socială, căreia trebuie să i se conformeze fiecare individ în parte şi toţi laolaltă. Ordinea creează coeziunea necesară între indivizi, dă naştere, susţine şi dezvoltă societatea.

              Această ordine socială necesară în cadrul societăţii implică statornicirea şi respectarea unor norme de conduită care să indice fiecărui individ ce îi este îngăduit să facă şi ce nu-i este permis, adică ce conduită trebuie să aibă în raporturile sale cu ceilalţi şi cu organismele sociale.

              Ordinea socială presupune deci, un ansamblu de reguli care stabilesc comportamentul indivizilor în societate, cât şi măsurile pe care societatea este în drept să le ia atunci când aceste reguli de conduită socială nu sunt respectate.

              Rezultă că, ordinea socială impune membrilor societăţii să aibă o asemenea conduită încât realizarea intereselor personale să nu lezeze interesele celorlalţi sau interesul general, deoarece apare reacţia acestora şi armonia socială este periclitată.

              Pentru crearea unei armonii sociale şi prevenirea anarhiei, a stărilor conflictuale între indivizi, societatea este în drept să se pare şi să ia măsuri prin organele sale, stabilind reguli de conduită pentru toţi membrii săi, iar obligativitatea respectării lor, spre deosebire de normele morale, să fie asigurată prin sancţiunile prevăzute a se aplica, la nevoie, de forţa coercitivă a statului. Menirea indirectă a ordinii sociale este ca să îngrijească, ca starea de echilibru, de armonie socială să fie realizată pe linia exigenţelor sistemului de ordine universală.

              În literatura juridică de specialitate se atribuie noţiunii de „ordine publică” un conţinut mai restrâns sau mai larg. Astfel potrivit Dicţionarului Enciclopedic Român din 1965 „ordinea publică sau obştească este denumirea folosită pentru a desemna normala funcţionare a aparatului de stat, menţinerea liniştii cetăţenilor, respectarea drepturilor acestora şi a avutului obştesc„.

              După Micul dicţionar enciclopedic român din 1972 „Ordinea publică” înseamnă ordinea politică, economică şi socială dintr-un stat care se asigură printr-un ansamblu de norme şi măsuri, deosebite de la o orânduire la alta şi care se traduce în fapt prin normala funcţionare a aparatului de stat, menţinerea liniştii cetăţenilor, respectare drepturilor acestora şi a avutului obştesc.

              Unii autori atribuie un caracter mai complex acestei noţiuni de ordine publică incluzând în cuprinsul ei atât apărarea regimului politic, apărarea cetăţenilor împotriva calamităţilor naturale, menţinerea liniştii publice, măsurile care asigură executarea legilor şi a hotărârilor judecătoreşti, buna convieţuire în societate, precum şi buna funcţionare a serviciilor organizate de stat.

              În doctrina noastră prof. Paul Negulescu se opreşte la următoarea definiţie: „ordinea publică este starea de fapt materială şi exterioară pe care legiuitorul o garantează şi autoritatea administrativă o protejează împiedicând orice tulburare ce i s-ar putea aduce” arătând în continuare că în sfera acesteia intră:

            • liniştea publică, regimul politic, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice, siguranţa persoanelor şi a bunurilor, salubritatea publică (în sensul de sănătate publică).

              O altă accepţie se referă la faptul că „ordinea publică este o ordine a regulilor de convieţuire socială care sau impus din îndelungata convieţuire a oamenilor în societate. Aceste reguli de convieţuire socială fiind cuprinse în norme juridice, noţiunea de ordine publică este o noţiune juridică, ordinea publică fiind o parte a ordinii de drept”.

              În noţiunea de ordine publică este cuprinsă şi noţiunea de ordine legală, adică supremaţia legii, sau altfel spus principiul legalităţii care asigură funcţionarea vieţii publice în statul de drept. Asigurarea ordinii legale în stat impune cooperarea tuturor forţelor sociale în vederea apărării valorilor fundamentale din societate.

              Considerăm că diversitatea de concepţii privind noţiunea de ordine publică este numai aparentă şi că ea priveşte buna desfăşurare a vieţii în societate, un anumit mod în care trebuie organizate relaţiile sociale pentru a nu se produce perturbări sau anarhie în societate.

              Din punct de vedere poliţienesc prin ordine publică se înţelege starea de fapt materială şi exterioară pe care legiuitorul o garantează şi pe care autoritatea de stat o protejează, împiedicând orice tulburări care i sar putea aduce.

              Noţiunea de ordine publică are un caracter complex care include o varietate de reguli ce se referă la situaţii de fapt care trebuie realizate, mijloacele ce trebuie puse în acţiune pentru a proteja drepturile şi interesele cetăţenilor, avutul public şi privat, precum şi celelalte valori sociale.






drumuri înzăpezite
drumuri cu polei
căderi de copaci
o infracţiune sau alte evenimente



 

       
 
   
 
Link-uri instituţii locale

Primăria Alba Iulia

Consiliul Judeţean Alba

Prefectura judeţului Alba

Inspectoratul Judeţean de Poliţie Alba

Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Alba

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă
Link-uri instituţii centrale

Preşedintele României

Guvernul României

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării

Serviciul Român de Informaţii

Ministerul Justiţiei

Uniunea Europeană

P
O
L
I
T
I
A

romptitudine
noare
oialitate
mpartialitate
enacitate
nitiativa
tasament
 

Poliţia Locală Alba Iulia: Acasă Despre noi Structura Sesizări Cariară Legislaţie Ştiri - Noutăţi Proiecte Comunicate de presă Galerie foto - video Contact Webmail Hartă site

 
  Copyright (c) 2008 Poliţia Locală Alba Iulia. Toate drepturile rezervate. Termeni şi condiţii Surse Credite hituri: 40261   |   ultima modificare: 20 October 2016 18:38:55.  
 

Legal Disclaimer

Acest site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web.
Pentru informaţii despre celelalte programe finanţate de Uniunea Europeană în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind aderarea României la Uniunea Europeană, vă rugăm să vizitaţi adresa web a Centrului de Informare al Comisiei Europene în România.